In memoriam: Profesorul Nicolae Opopol – savant, manager și pedagog ilustru în domeniul medicinei preventive 

Comunitatea Universităţii de Stat de Medicină „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova este profund îndurerată de trecerea în eternitate a profesorului universitar Nicolae Opopol, doctor habilitat în științe medicale, fost șef al Catedrei de igienă şi epidemiologie, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, specialist notoriu în domeniul medicinei preventive.

Nicolae Opopol s-a născut la 9 februarie 1938 în comuna Bîrnova, raionul Ocniţa, într-o familie numeroasă. Îşi face studiile gimnaziale de 7 ani la şcoala din satul natal. În anul 1955, după absolvirea Școlii de Felceri şi Moaşe din orașul Bălţi, Secţia de felceri sanitari, este angajat în calitate de felcer în medicina preventivă în comuna Catranîc din raionul Făleşti, ulterior fiind transferat în comuna Dîngeni, r-nul Ocniţa.

În anul 1960 susţine cu succes examenele de admitere și este înmatriculat la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău (ISMC), unde, împreună cu alți 10 tineri, a fost selectat pentru a-și continua studiile la Facultatea de Medicină Preventivă a Institutului de Stat de Medicină din orașul Dnepropetrovsk, Ucraina.

În anul 1966, după absolvirea cu menţiune a facultății, a revenit în țară şi, la  recomandarea Consiliului știinţific al facultăţii, a fost angajat în funcţia de cercetător ştiinţific superior la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Igienă şi Epidemiologie din Chişinău. Aici, Nicolae Opopol a activat sub conducerea ilustrului igienist și doctor în ştiinţe medicale Victor Vangheli, care l-a încurajat să realizeze primul său proiect ştiinţific privind estimarea stării de nutriție a populaţiei rurale din Moldova. Rezultatele obţinute au avut o mare valoare ştiinţifică şi practică, ce au stat la baza tezei de doctor în ştiinţe medicale, susţinută cu brio la ISMC, în anul 1971.

În perioada 1971-1975 a activat în Serviciul sanitaro-epidemiologic în calitate de medic-şef al Staţiei Sanitaro-Epidemiologice Chişinău, inițial în funcţia de şef al Secţiei de igienă, iar din 1972 – medic-şef al acestei instituţii.

În primăvara anului 1975 revine la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Igienă şi Epidemiologie, unde devine șef de laborator și realizează câteva proiecte, inclusiv şi pe segmentul alimentaţiei copiilor instituţionalizaţi. Între timp își continuă studiile la Facultatea Internaţională de Sănătate Publică a Institutului Central de Perfecţionare a Medicilor din orașul Moscova, pe care îl absolvă în 1977, studiind şi limba engleză.

Odată cu reorganizarea instituțiilor științifice din republică, este ales șef al Laboratorului Toxicologie Alimentară, iar între anii 1988-1992 exercită funcția de șef al Secţiei de igienă la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Medicină Preventivă şi Clinică a Ministerului Sănătății. Cercetările complexe şi aprofundate s-au materializat în teza de doctor habilitat în științe medicale cu titlul „Evaluarea igienică a încorporării sumare în organismul uman a nitraților cu alimentele şi apa potabilă”, susţinută cu succes în 1991 la Institutul Alimentaţiei al Academiei de Științe Medicale a URSS din Moscova.

În paralel cu cercetările privind nutriţia diferitor grupuri de populaţie, efectuează studii în igiena mediului, investighează problemele de toxicologie, studiind acţiunile nefaste ale fluorului din apa potabilă, a ozonului folosit în procesul de păstrare şi transportare a fructelor, în special a strugurilor, precum și a reziduurilor de azotaţi din producţia vegetală. Rezultatele științifice obținute au stat la baza Hotărârii Sovietului Suprem al RSSM din 31 iulie 1987 privind aprobarea „Programului complex pe termen lung de protecţie a mediului înconjurător şi de folosire raţională a resurselor naturale din RSS Moldovenească pe perioada de până în anul 2005” – primul document oficial prin care statul a confirmat impactul nefast al chimizării excesive asupra sănătăţii populației în Republica Moldova. 

În anul 1992 fondează Catedra de igienă şi epidemiologie la Universitatea de Stat de Medicină „Nicolae Testemiţanu”, în cadrul Facultăţii de Perfecţionare a Medicilor. În 1994, Comisia Superioară de Atestate a Republicii Moldova îi conferă titlul științifico-didactic de profesor universitar. Un an mai târziu, este ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Savantul Nicolae Opopol a fost promotorul reformelor în serviciul de medicină preventivă, contribuind la crearea Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Igienă şi Epidemiologie, redenumit în 1998 în Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă (CNŞPMP). În perioada 1995-2003, a exercitat funcţia de prim-vicedirector general al CNȘPMP și cea de adjunct al medicului-șef sanitar de stat, fiind responsabil de supravegherea sanitară preventivă şi curentă şi de sectorul ştiinţific. Simultan, a ocupat postul de şef catedră și a activat în funcția de colaborator ştiinţific principal în Secţia monitoring socio-igienic la CNŞPMP. 

Profesorul Nicolae Opopol a participat la realizarea unor proiecte susţinute de instituții internaţionale și la elaborarea mai multor proiecte de documente, politici de importanţă majoră pentru domeniul medicinei preventive: Strategia națională în dezvoltarea durabilă (1999), primul raport național privind schimbarea climei (1999), reglementarea calității și inofensivității alimentelor (2000-2001), fortificarea capacităților naționale pentru monitorizarea sărăciei (2003-2004). În perioada 2000-2002 a fost coordonator național al proiectului privind crearea și fortificarea activităților Comitetului Național Codex, proiect susținut de Organizația pentru Alimentație şi Agricultură a Națiunilor Unite. 

Din anul 1992 până în anul 2012 exercită funcția de specialist principal netitular în domeniul igienei al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova (MS). Concomitent a îndeplinit mai multe funcţii obşteşti: preşedinte al Societății Științifice a Igieniștilor, iar în ultimii ani – președinte de onoare al Consiliului coordonator al acestei organizații profesionale; preşedinte al Comisiei de experţi în medicină socială şi management sanitar și în igienă şi epidemiologie a Consiliului Național de Acreditare și Atestare a RM, al Comisiei metodice de profil a MS, al Comisiei de atestare a igieniştilor; membru al Senatului şi Consiliului știinţific ale USMF „Nicolae Testemițanu” și în două consilii specializate de susţinere a tezelor de doctor habilitat în ştiinţe. Totodată, a fost membru al colegiilor de redacţie a mai multor reviste ştiinţifice din ţară şi de peste hotare. 

Convins de importanţa practică şi teoretică a medicinei preventive, fiind pasionat de cercetare şi activitatea didactică, elaborează metodologii moderne, în conformitate cu rigorile internaționale și recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ce au fost implementate cu succes în ştiinţa şi practica autohtonă. De asemenea, a fost antrenat în activitatea didactică, în special în domeniul educaţiei continue a specialiștilor din cadrul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice.

Direcţia ştiinţifică de bază a prof. Opopol a fost sănătatea publică, în particular sănătatea mediului, nutriţia umană, toxicologia. Pe parcursul activităţii sale ştiinţifice a publicat peste 400 de lucrări, inclusiv șapte monografii. A pregătit 13 doctori în științe medicale şi doi doctori habilitați. A organizat numeroase conferințe științifice ce au abordat problema sănătății în relație cu mediul ambiant și a participat la manifestări științifice importante la nivel republican și internațional.

Fiind un promotor al sănătăţii publice, profesorul Opopol s-a condus întotdeauna de mottoul „Nimic nu este mai eficient şi nimic nu este mai ieftin ca prevenţia”. Este o călăuză ce trebuie urmată, în primul rând, de cei care iau decizii la nivel național și local şi, evident, de discipoli, colegi și populaţie. A participat la elaborarea mai multor proiecte de acte legislative, normative și metodice, decizii, recomandări, inclusiv la nivel internaţional: Programul național de eradicare a maladiilor iododeficitare (1998), Planul național „Sănătatea în relație cu mediul” (2001), Programul național de implementare a Convenției Stockholm privind poluanții organici persistenți (2004), Conceptul de restructurare a Serviciului Sanitaro-Epidemiologic de Stat în Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice (2005), Politica Națională de Sănătate (2007-2021), Strategia de reducere a bolilor netransmisibile în Republica Moldova (2009), Programul de Stat privind dezvoltarea și dotarea tehnico-materială a Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice (2010), proiectul Strategiei Naționale de Sănătate Publică pentru anii 2013-2020. 

Pentru merite deosebite în activitatea medicală, ştiinţifică şi didactică, profesorul universitar Nicolae Opopol a fost apreciat cu insigna Eminent al Ocrotirii Sănătăţii (1968), medaliile „Pentru munca curajoasă” (1971) și „Veteran al Muncii” (1986), Diploma de Onoare a Prezidiului Suprem al RSSM (1988), Ordinul „Gloria Muncii” (1997), Insigna și Certificatul de Înaltă Apreciere a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (2002), Diploma Prezidiului AȘM (2003), medaliile „Dimitrie Cantemir” (2016) și „Meritul Științific” clasa II (2018), medalia aniversară a USMF „Nicolae Testemiţanu” 75 de ani de calitate, excelență și performanță (2021) ș.a.

Amintirea profesorului Nicolae Opopol va trăi în memoria colegilor, a discipolilor și a tuturor celor care l-au cunoscut – un Om onest, un profesionist remarcabil în domeniul medicinei preventive, care s-a consacrat cu desăvârșire profesiei și sănătății publice – un model demn de urmat de generațiile tinere. 

Dumnezeu să-l odihnească în pace!