Pavel Rîjov - un nume notoriu în chirurgia gerontologică

Șirul personalităților marcante, care au contribuit la scrierea istoriei Institutului de Stat de Medicină din Chișinău (actualmente Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova) și cărora le aducem omagiu, este continuat de către profesorul Pavel Rîjov, specialist în chirurgia gerontologică, doctor habilitat în științe medicale, fost șef al Catedrei de chirurgie generală.  

Pavel Rîjov s-a născut la 12 iulie 1898, în orașul Leningrad (Rusia), într-o familie de muncitori. După absolvirea studiilor medii, între anii 1917-1924 a studiat la al II-lea Institut de Stat de Medicină din Leningrad, la specialitatea Medicină. După absolvire și până în anul 1930, a activat, consecutiv, în calitate de medic-chirurg într-un spital din regiunea Kalinin și în altul din orașul Tveri, iar până în 1935 a fost medic-șef și șef al Secției de chirurgie la un spitalul din regiunea Voronej. În 1935 este angajat în funcția de asistent universitar la Catedra de chirurgie facultativă la Institutul de Medicină din Voronej. În anul 1938 și-a susținut teza de doctor științe medicale cu tema „Кетоз в хирургии”/„Сetoza în chirurgie” și devine conferențiar universitar la Catedra de chirurgie a Institutului Stomatologic din orașul Voronej. 

În perioada 1941-1945, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, a lucrat în calitate de medic-chirurg în Armata Sovietică. Timp de un an, până în anul 1946, a predat la Catedra de chirurgie spitalicească din cadrul celui de-al II-lea Institut de Stat de Medicină din Leningrad. În baza ordinului Ministerului Ocrotirii Sănătății al URSS, în 1946 a fost repartizat în Republica Populară Mongolă, în orașul Ulan Bator, unde a lucrat în calitate de șef al Catedrei de chirurgie spitalicească a Institutului de Stat Mongol, până în anul 1950. În anul 1949, la Leningrad, a susținut teza de doctor habilitat în științe medicale cu titlul „Движение желудка и 12-ой перстной кишки при язвенной и раковой болезни в предоперационном и раннем послеоперационном периоде”/ „Mișcarea stomacului și a duodenului în boala de ulcer și cea de cancer în perioada preoperatorie și în cea postoperatorie timpurie”.

Din anul 1950, conform ordinului Ministerului Ocrotirii Sănătății al URSS, este repartizat în funcția de șef al Catedrei de chirurgie generală la Institutul de Stat de Medicină din Chișinău. La finalul aceluiași an a fost numit și secretar științific al instituției. În 1951 este transferat în postura de șef al Catedrei de chirurgie spitalicească, funcție pe care o deține până în anul 1964. De asemenea, în anul 1951 îi este confirmat titlul de profesor universitar, fiind apreciat de către studenți pentru calitățile pedagogice distincte, erudiție și tenacitate.  

Vasta sa experiență chirurgicală și de cercetător a fost reflectată în 72 de lucrări științifice, inclusiv 5 monografii în care a abordat subiecte de importanță pentru sistemul medical precum: acordarea prim-ajutorului chirurgical persoanelor în vârstă, organizarea activității chirurgicale la nivelul sectorului medical sătesc și cel raional ș.a. De asemenea, sub redacția profesorului Rîjov au fost editate două culegeri de lucrări științifice – „Întrebări în geriatrie” și „Întrebări în geriatria chirurgicală”. Totodată, a ghidat 8 discipoli în elaborarea tezelor de doctor în științe medicale și 3 – de doctor habilitat în științe medicale. 

Pe parcursul anilor a exercitat funcția de președinte al Secției gerontologie al Consiliului științific medical pe lângă Ministerul Ocrotirii Sănătății al RSSM și cea de chirurg principal în cadrul aceluiași minister, precum și de membru al Prezidiului Societății Unionale de Gerontologie.

Pentru activitate prodigioasă și contribuție substanțială în dezvoltarea învățământului superior medical și a științelor medicale, a fost apreciat cu distincții de război și diplome din partea statului.  

S-a stins din viață la 14 iulie 1964.